Sursa imaginii: Blue Canyon Technologies
Un experiment recent lansat de „Massachusetts Institute of Technology” (MIT) propune folosirea unor oglinzi deformabile pentru construcția viitoarei generații de telescoape spațiale. Intitulat „DeMi” (Deformable Mirror Demonstration Mission), experimentul va permite testarea unei oglinzi-telescop flexibile, cu ajutorul unui satelit miniatural Cubesat.
Telescoapele viitorului vor trebuie sa fie capabile să filtreze în timp real imperfecțiunile și distorsiunile cu care se confruntă cele din generația actuală, pentru a fi capabile să descopere noi lumi, și poate și dovezi ale existenței vieții extraterestre.
Ceea ce face ca oglinda deformabilă să fie extraordinar de eficientă sunt cele 140 de dispozitive de acționare, montate pe spatele suprafeței reflectorizante, care permit oglinzii să se îndoaie și să se adapteze luminozității receptate. Această tehnică permite o „citire” mult mai clară a semnalelor luminoase emise de stele îndepărtate.
Ajustarea luminozității este absolut necesară, deoarece pe orbită, partea satelitului expusă luminii Soarelui se încinge, în timp ce cealaltă îngheață. Variațiile de temperatură, împreună cu mișcarea de rotație a satelitului, produc modificări continue ale dimensiunilor componentelor, precum și vibrații – ceea ce determină o calitate slabă a imaginilor captate.
Optica adataptivă nu este o tehnică nouă, fiind folosită de ani de zile de telescoapele terestre, pentru a corecta distorsiunile cauzate de atmosferă. Observatoarele de la sol au oglinzi care își ajustează pozițiile de mai multe ori pe secundă, ca răspuns la modul în care vântul și gazele atmosferice afectează lumina. Provocarea este adaptarea acestei tehnici condițiilor extreme din spațiu.
Steaua HIC59206 (Imagine telescop clasic) 
Steaua HIC59206 (Imagine telescop cu optică adaptivă)
Sursa imaginilor: European Southern Observatory
Noua oglindă deformabilă poate detecta erorile datorate acestor perturbări, și își poate schimba forma pentru a le corecta. Ea face acest lucru analizând lumina, pe măsură ce aceasta o „lovește”. Plăcile cu circuite imprimate trimit semnale unor tije, care ajustează în mod corespunzător forma oglinzii.
Oglinda nu trebuie să se miște foarte mult: vorbim de modificarea poziției cu 10 până la 20 de nanometri. Dar aceste mici modificări ar putea combate orice distorsiuni ale imaginilor receptate. „Un mare avantaj al acestei tehnici este obținerea unui contrast deosebit de bun”, spune Paula do Vale Pereira, unul dintre cercetătorii implicați în proiect.
Pe viitor, după încheierea experimentului miniatural, cercetătorii ar putea folosi o versiune mai mare a acestei oglinzi deformabile, nu doar pentru a obține imagini mai bune ale stelelor, ci și pentru a bloca lumina acestora, și a fi astfel capabili să observe exoplanetele care le orbitează.
Oglinda îi va ajuta, de asemenea, să filtreze lumina astfel încât să poată „citi” spectrele gazoase ale planetelor studiate, determinănd astfel compozițiile atmosferelor acestora și automat posibilitatea existenței vieții extraterestre.
Acest test are ca scop doar demonstrarea funcționalitătii în spațiu a oglinzii deformabile, însă viitoarele misiuni, ce vor folosi versiuni mult mai mari ale oglinzii, vor avea ca scop găsirea unor elemente precum carbonul sau apa, indicii ale existenței vieții așa cum o știm noi.
Cercetătorii visează ca telescoapele spațiale care se vor construi după acest experiment „să aibă capacitatea de a afla dacă există viață pe altă planetă, privindu-se spectrul unei planete sau al unei alte stele”, spune Kerri Cahoy, profesor de aeronautică și astronautică la MIT.
Sursa articolului: MIT Libraries
Citește și: Science-Fiction: de la vis la tehnologie
